Aveti in fata o lucrare impresionanta prin deschiderile oferite in intelegerea unei realitati psihologice si artistice pe care laureatul Nobel Henri Bergson o schitase curajos inca in primii ani de existenta ai cinematografului.

Perioada de peste un secol petrecuta de la formularea din L’Evolution créatrice, (1907) (Evolutia creatoare) a marcat arta filmului printr-o serie de experiente, pe care nici o arta nu le-a suportat intr-o astfel de unitate temporala si intr-o atare desfasurare spectaculoasa. Miliardele de spectatori ignora desigur, in cea mai mare parte, aceste experiente care fixeaza in conceptia lui Bergson: „perceptia, intelectia, limbajul…”